Sentimentul de singuratate

Scriitoarea miss onita se prezinta pe aici s-au cel putin eu o prezint : ))
Povestea e mult prea super ca sa no pun deci nu e a mea e a Oanei si e super

Povestea incepe odata cu despartirea unui cuplu.Cuvintele rele zgariau inima fetei care plangea mai tot timpul.Inchisa in casa nesimtind iubirea si doar ura care ii patrundea din ce in ce mai tare in inima sfasiando cu fiecare clipa.Statand pe pragul usi privea afara.Picaturile umede si cristaline ale ploi se loveau cu putere de pamant parca creind o vibratie trista in inima fetei.
Iesind in ploaie care o racorea se duse in gradina uitandu-se la niste trandafiri rosiatici.Punand mana pe spini taiosi se zgarie iar pe petalele catifelate ale trandafirului cazura 2 picaturi rosi de sange.
Ea se prabusi la pamant iar pe obrazul ei incetul cu incetul cazura 2 lacrimi de cristal ce se topeau pe fata senina a fetei.Soarele parca acum era si mai departe.Nori negri plangeau impreuna cu fata care ramase in iarba cu chipul ei inexplicabil de frumos cu ochii albastri ca o perla,un diamant care stralucea intr-o mare de lacrimi scufundandu-se din ce in ce mai mult.
Oare acel baiat a stiut vreodata ce a pierdut?Oare el stia ca o asemeanea dragoste cum a avuto ea pentru el nu se gaseste decat odata in viata?Dar oare a regretat vreodata ceea ce i-a facut?
Intrebari ramase fara raspuns scufundate in intuneric si durere.
Fata se ridica ducandu-se inapoi in casa asezandu-se in pat simti un sentiment ciudat de ura pentru tot ce se inatamplase.
Trecuse-ra 3 ani de cand s-au desparit.Gandurile ei scrise dea lungul anilor peste tot,ganduri ce nu pot fi uitate atat de usor,ganduri cu un oarecare destin.Singuratatea in care traia nu o mai fascina cu nici un chip.Se uita pierduta pe geam.
Soarele stralucea dar pentru prima data nu pentru ea.Isi amintea din nou clipele frumuase petrecute cu el,fara rost niciodata no sa mai fie la fel.Nimic nu mai era la fel viata era gri,culorile au disparut pata de culoare ce le umplea inima cu dragoste se evaporase ca o picatura de apa.
Intr-o zi e cand simtea ca nu mai poate sa se tina pe picioare se duse la o cale ferata.Sufland greu parca sufocandu-se cu aerul care parea din ce in ce mai greu.Un tren se aropia cu fiteza.In acel moment trenul a taiato in 2 despicando pana cand nu mai ramasese nimic.Moartea ei a intunecat cerul.

In cele din urma fata afla ca acel baiat murise demult de cancer si ca de acea s-au despartit.

Cum e sa traiesti atatia ani fara sa simti macar odata sentimentul de iubire si veselie?Cum e ca fiecare zi sa fie un chin?Nimeni nu a simtit sentimental acesta nu?
Acest sentiment de ura si singuratate.Poate ca acum veti sti ca aceasta fata la simtit pe pielea ei ani la rand care au trecut in zbor ducand tot ce avea mai drag ganduri,vise intr-o alta lume.

Acesta este sentimental de
Singuratate!

Wow...nu stiam ca Oana e o scriitoare inascuta...e superba povestea...sa mai faca si daca poti sa il postezi pe forum

Ehh e scriitoare adica are talent la povesti si totce scrie scrie din inima :) si no problem mai are