New story [inca ma gandesc la titlu, gomen]

So...m-am pus pe scrism sper sa va placa si va astept parerile, mai ales criticite, fiind si primul meu fic.


Chapter I - El cine mai e?



Picaturile de ploaie se zdrodesc furioase de fereasta camerei mele din ce in ce mai tare.Incep sa ma satur de acest sunet monoton.Ploua deja de cateva ore, soarele nu se gandeste si el sa-si mai faca aparitia?Ah, nu-mi spune ca e ocupat.Chiar azi!De ce trebuie sa ploua chiar azi?Trebuia sa-mi strice mie toate planurile !Nu am mai vazut-o pe Yanna de doua luni si azi chiar vroiam sa iesim, avem multe de povestit.Am uitat sa va spun cine e Yanna, nu?Ei bine, Yanna este cea mai buna prietena a mea, o fata satena, cu parul lung si ochi caprui, destul de inalta si are 17 ani, la fel ca mine.Mi-a fost colega de generala, insa din pacate am ales licee diferite, dar asta nu ne-a impiedicat sa ramanem prietene.
Cred ca am sa ma intind putin in pat, apoi poate am s-o sun.Insa ploaia imi daduse o oarecare stare de oboseala, iar in numai cateva minute somnul puse stapanire pe ploapele mele grele.Spre surprinderea mea am fost trezita de lumina orbitoare a soarelui ce se aratase mandru pe cerul inseninat.M-am ridicat din pat, usor ametita, indreptandu-ma catre baie.M-am spalat pe fata ca sa ma trezesc, apoi am decis s-o sun pe Yanna.
A fost mai mult decat incantata sa imi auda vocea, dar si eu pe a ei.Am stabilit sa ne intalnim in parc, peste o jumatate de ora.Zis si facut.M-am imbracat in graba, cu un tricou mov si o pereche de pantaloni albi, mi-am prins parul intr-o coada apoi am iesit din casa.Parcul era aproape, asa ca in zece minute am ajuns.Am treversat strada ai am vazut-o, asteptandu-ma.Insa nu era singura, era insotitata de un baiat, banuiam ca iubitul ei.Era un tip inalt, brunet si ochi caprui, cel putin asa vedeam eu mai de le departare.
- Hei , Yanna!am zis cu entuziasm, imbratisand-o.Nu ne-am vazut de mult!
- Mi-a fost dor de tine, Serena!Ah, am uitat...el e Zero, ea e Serena.
- Buna, spuse baiatul, apropiindu-se de mine.
I-am raspuns aproape in soapta, insa cred ca m-a auzit caci mi-a intins mana.I-am strans-o usor, moment in care m-am simtit foarte ciudat, parca ametita, asa ca mi-am tras mana repede.S-a uitat la mine mirat, apoi mi-am lasat privirea in pamant:
- Scuze...
- Nu-i nimic.Ai patit ceva?
- Nu...
- Hei ce-i cu voi?ne intrerupse Yanna.
- Ce sa fie?intreb eu dezorientata.Apropo, el e iubitul tau?
Yanna se rusina, apoi aproape ca tipa.
- Ai innebunit?Nu, e doar un coleg, raspunse razand.
- Daca tu zici...
- Ce-ar fi sa lasam discutiile astea si sa ne asezam pe o banca?
- Luati-o voi inainte, eu ma duc sa-mi iau un suc.Vreti si voi ceva?intreba politicos Zero.
Yanna dadu din cap in semn ca nu, iar eu l-am rugat sa-mi aduca unul de portocale.Ne-am asezat pe o banca si l-am asteptat, in timp ce prietena mea imi povestea ce a facut in ultima vreme.Insa eu eram cu gandul departe, nu prea atenta la ce spunea ea.
- Ser!Ma asculti?
- Mm?A...da, scuze.
- Ai patit ceva?
- Nu, ma gandeam doar.Nimic important, stai linistita.
- Ok.Uite ca vine si Zero.
- Um...mersi.am spus eu luand sucul.
- Cu placere, raspunse zambind.
Pentru cateva clipe, se lasase tacerea, iar Zero se uita fix la mine.Am ridicat privirea si m-am uitat in ochii lui.Abia acum observam ca ochi lui erau de fapt mov, un mov atat de bland si de misterios.Nu mai vazusem o asemenea culoare.Insa linistea a fost intrerupa in scurt timp de zapacita de langa mine, Yanna:
- Si...Ser, cum mai stai la capitolul baieti?
- Aaa?Cum sa stau?intreb nelinistita.Ca de obicei.
- Zau Serena...crezi ca ma pacalesti?Nu te uiti la tine, cum arati?Sunt sigura ca ai o multime de admiratori...nu te cred!
- Termina Yanna!Stii foarte bine ca nu e asa.Si oricum, mi-e mai bine singura.
- Eh daca tu zici...dar ce zici de Zero?
Pentru cateva clipe am inlemnit.Stiam ca e nebuna, dar nici chiar asa.In cele din urma mi-am revenit, reusind sa vorbesc iar.
- Yanna!
- Bine, bine, scuze.Totusi ai rosit cand i-am rostit numele.
- YANNA!!
- Bine, am tacut...Zero poti sa vi cu mine putin?
- Unde va duceti?am strigat dupa ei, vazand ca se indeparteaza.
- Ne intoarcem repede, imi raspunde Yanna zambind.
Deci...nu aveam incotro decat sa astept.Stiam ca Yanna s-ar fi suparat deaca m-as fi dus dupa ei, asa ca m-am asezat pe o banca, gandindu-ma unde s-ar fi putut duce si de ce.Totusi cunosteam zambetul acela al Yannei si stiam ca nu e de bine, cel putin...nu pentru mine.Mi-am scos telefonul din buzunar si am inceput sa-l butonez, sperand ca asa timpul va trece mai repede, iar cei doi se vor intoarce.Dar din contra, timpul parea ca se scurge mai incet asa ca am renuntat.In cele din urma au aparut si cei doi, Yanna avnd acelasi zambet pe buze.
- Ne-am intors.imi spune Yanna entuziasmata, prea entuziasmata.
- Mda, asta vad si eu.Unde ati fost?
- E secret, imi raspunde Zero, apropiindu-se de mine.
- Eu trebuie sa plec.
- Waaa?Cum adica?De ce, Yanna?
- Pei, trebuie sa ma apuc de despachetat.
- Despachetat??
- Da, ne-am mutat inapoi.Pe curand!
Nici n-am mai avut timp sa ii spun pa caci a luat-o la fuga.Ramasesem doar eu si Zero, tipul pe care abia il cunoscusem.Nu-mi prea placea ideea de a ramane singura cu el, insa nu aveam incotro...


Personajele:

Serena


Yanna


Zero

Cum ti'am mai zis park si pe forumul tau ador ficul imi place :> si ador cum arata Serena :X sa pui capitolul urmator kt mai repede ^^ gambate'ne